Destinul uitarii

 
                       La umbra sufletului tau,
                       Mi-astern din nou povara
                       Cuprins de teama si de dor
                       Simt cum m-acapareaza boala.
                                                                                                 
                       Din al tau cantec intelept
                       Incerc neobosit sa-mi amintesc,
                       Ale lumilor ascunse taine.
                       Vantul uitarii se apropie insa, incet,
                       Si acestea fug ca picaturile de ploaie.
                       Zadarnic am batut la rand, in nopti intunecate
                       Portile gandului tau bland ramanand tot ferecate
 
                       Orbit de simturi si placeri din cele blestemate,
                        In a pamantului celula ma aprind,
                        Precum orbul bantuit de straine voci si soapte.
 
                        Dar asa cum zorii, pe rand se ridica
                        Din amurgu'-nsangerat,
                        Ma ridic si eu din marea de cadavre
                        Cu sufletul incins de speranta libertatii oarbe.
 
                         Indelungata vreme am petrecut asa,
                         Singur si in tacere
                         Pierdut in amintirea unui vis pagan
                         Si reflectand adanc la rusinoasa-mi decadere.
                                                      
                         Speranta de mult mi s-a pierdut
                         Cand, din haina groasa de pamant
                         Se elibera o adiere.
                         Iti purta parfumul,
                         Surasul bland si dulcea mangaiere.
                  
                          Ieri, maestru decazut,
                          Azi, magister renascut.
                          Iti intalnesc iarasi privirea
                          Stiind in suflet si in gand
                          Ca-mi aflu mantuirea.
 
                          Iar acum, ca la-nceput
                          La sanul tau, intalnesc divinitatea.
                          Ma lepad ferm de-un ultim scut,
                          Privesc in stele si-n pamant
                          Zarind in toate unitatea.



            
                                            Alexandru Pop.
                                                                                                  
 

Articole